În mod normal suprafata ochiului (corneea) trebuie sa fie permanent umeda.
Sindromul de ochi uscat (keratita sicca) apare datorita lipsei îndelungate de lubrifiere si umidificare a ochiului. În consecinta, partile anterioare ale ochiului sufera o iritatie constanta pâna la inflamatie.

Semnele sindromului de ochi uscat

Semnele sindromului de ochi uscat sunt: senzatia permanenta de uscaciune, de mâncarime si de arsura la nivelul ochilor. Aceste simptome pot fi de ajuns pentru oftalmologul dumneavoastra sa puna diagnosticul de ochi uscat. Uneori s-ar putea sa doreasca sa masoare cantitatea de lacrimi din ochi.(test Schirmer)

Care sunt cauzele ochilor uscati?

Lacrimile acopera ochiul, spalând praful si secretiile si pastrând ochiul umed. Lacrimile mai contin enzime care neutralizeaza microbii care patrund în ochi. Sindromul de ochi uscat are mai multe cauze:
– Survine ca parte a procesului de îmbatrânire
– Apare ca efect secundar la unele medicamente ca antialergice, antidepresive, anticonceptionale, multivitamine
– Traiul într-un climat uscat, cu vânt si praf
– Ochii uscati reprezinta si un simptom al unor boli generale, cum sunt lupusul, artrita reumatoida, sindromul Sjogren
– Purtare îndelungata de lentile de contact
– Închiderea insuficienta a pleoapelor
– Diverse boli ale pleoapelor
– Fumatul
Sindromul de ochi uscat apare mai frecvent la femei, probabil datorita variatiilor hormonale.

Tratament

Sindromul de ochi uscat nu poate fi tratat cauzal, dar simptomele lui (uscaciunea, mâncarimea si arsura) pot fi ameliorate. Oftalmologul va poate prescrie lacrimi artificiale, picaturi de ochi lubrifiante (pe baza de metilceluloza, etc.), care pot ameliora senzatia de uscaciune si mâncarime.Exista în ultimul timp pentru tratament si colire pe baza de hialuronat de sodiu, o substanta foarte apropiata din punct de vedere al caracteristicilor de lacrimile naturale.

Daca sindromul de ochi uscat apare ca efect secundar al unui tratament medical, oprirea acestuia rezolva în general problema. Alteori, schimbarea tratamentului amelioreaza sindromul de ochi uscat.
De asemenea tratarea bolii de baza a pleoapelor, atunci când exista, ajuta in cazul sindromului de ochi uscat. Aceasta poate necesita tratament local antibiotic sau steroidian si curatirea frecventa a pleoapelor cu un sampon antibacterian special.
Uneori, o cantitate prea mare de lacrimi se scurge prin canalul lacrimal. Un dop temporar sau permanent aplicat în canalele lacrimale rezolva foarte bine problema, totusi în anumite cazuri e necesara blocarea chirurgicala a canalelor.

Daca aveti diabet, probabil stiti ca organismul dumneavoastra nu poate folosi sau stoca zaharul corect. Când cantitatea de zahar din sânge (glicemia) este prea mare, poate afecta vasele de sânge din întreg corpul, inclusiv cele din ochi. Aceasta poate conduce la retinopatia diabetica.

În stadii mai avansate, boala poate produce cresterea de noi vase de sânge în spatele retinei. Noile vase sanguine pot determina dezvoltarea unui tesut care împinge retina, provocând dezlipirea acesteia si prin aceasta ducând la orbire. În plus, vasele de sânge anormale se pot dezvolta si în iris, ceea ce conduce la aparitia glaucomului.

Semnele retinopatiei diabetice

Toate persoanele care au diabet prezinta riscul de a face retinopatie diabetica, dar nu toate o fac. În fazele incipiente, s-ar putea sa nu sesizati nici o schimbare în vederea dumneavoastra, dar mai târziu da.

Un semn al retinopatiei diabetice poate fi aparitia unor puncte negre care plutesc în campul vizual. Uneori, dificultatea de a citi sau de a face un lucru de aproape, poate indica faptul ca se colecteaza un lichid în macula, cea mai sensibila portiune a retinei. Acest lichid se numeste edem macular. Un alt semn este vederea dubla, care apare atunci când sunt afectati nervii care controleaza muschii ochiului. Daca aveti oricare din aceste semne, mergeti de urgenta la un oftalmolog.

Oftalmologul dumneavoastra poate diagnostica retinopatia diabetica efectuând un examen al fundului de ochi sau folosind un test special numit angiografie cu fluoresceina.

Conjunctivita bacteriana

Se caracterizeaza prin ochi rosu (rosii), eliminare de secretii purulente, senzatie de nisip în ochi, si ocazional lipirea pleoapelor dimineata. Vederea nu este afectata. La adulti, conjunctivitele sunt determinate de stafilococ sau streptococ. Daca secretia este abundenta, trebuie sa se suspecteze o conjunctivita gonococica. La copii, conjunctivita este determinata cel mai frecvent de Hemophilus influenze. Aceasta infectie nu este legata de raceala comuna, care este de origine virala. La copiii mici, conjunctivitele sunt asociate cu dacriocistita – o infectie si inflamatie a canalului lacrimal – , determinata în special de stafilococ.
Tratamentul inadecvat sau insuficient al conjunctivitelor poate determina afectarea corneei – keratite – care poate duce pâna la pierderea vederii.

Pentru tratamentul conjunctivitelor bacteriene se administreaza antibiotic local; la copiii mici, acesta trebuie ales cu grija pentru a avea un efect maxim, pentru a nu produce efecte secundare nedorite, si pentru a nu crea rezistenta bacteriana.

În cele mai multe cazuri de conjunctivita la adulti sau copii, tratamentul este initiat fara examenul secretiei conjunctivale. Daca oftalmologul doreste sa se efectueze cultura, se initiaza tratamentul antibiotic si ulterior se modifica, daca e necesar, în functie de rezultatul antibiogramei.

Conjunctivita virala

Este determinata de obicei de adenovirus. În multe cazuri, apare dupa o infectie a cailor respiratorii superioare, cum este raceala obisnuita. Frecvent boala se transmite prin contactul cu un membru al familiei sau alta persoana cu “ochi rosu”. Bolnavul prezinta de obicei înrosirea unuia sau a ambilor ochi, secretie conjunctivala apoasa sau redusa, si în general vedere buna.

Oftalmologul gaseste semne ale infectiei virale si ganglionii preauriculari mariti (localizati în fata urechii). În unele cazuri, corneea ochiului afectat dezvolta fenomene imune, care pot afecta vederea si dureaza câteva luni pâna la vindecare. În general, conjunctivitele virale dureaza aproximativ trei saptamâni.

Tratamentul se reduce la terapie simptomatica.

Conjunctivita alergica

Aproape întotdeauna în conjunctivita alergica este prezenta senzatia de mâncarime. Mai apar: secretie filamentoasa dar redusa, ochi rosu si alte simptome alergice ca rinita (nas înfundat, cu secretie apoasa), mâncarimi în gât si tuse seaca. Vederea este rar afectata. Diagnosticul este confirmat prin lipsa semnelor de infectie la examinarea oftalmologica.

Tratamentul este în general simptomatic, în multe cazuri, cronic.

Blefaritele

Blefarita este o inflamatie a pleoapelor, caracterizata prin mâmcarimi, arsuri, senzatie de corp strain si aparitia de cruste, mai accentuat dimineata. Multi pacienti mai prezinta o componenta seboreica (matreata) sau infectioasa (de obicei stafilococica).

Tratamentul blefaritei este complex. În afara tratamentului cu antibiotic sau cu combinatii de antibiotic-antiinflamator steroidian, o componenta importanta o reprezinta curatirea pleoapelor pentru îndepartarea scuamelor; aceasta se face cu un sampon special, care trebuie folosit timp îndelungat – câteva luni – pentru a preveni reaparitia bolii.

MIOPIA

Miopia reprezinta o problema de vedere care afecteaza aproximativ o treime din populatie. Miopii au dificultati în vederea lucrurilor la distanta, cum ar fi semnele de circulatie, dar vad bine de aproape, cum ar fi cititul sau cusutul.

Semne ale miopiei

Persoanele mioape acuza frecvent dureri de cap sau de ochi si se pot simti obosite când sofeaza sau fac sport. Daca prezentati aceste semne când purtati ochelarii, s-ar putea sa aveti nevoie de un examen oftalmologic precum si de o noua reteta de ochelari.

Cauzele miopiei

Miopia apare când globul ocular este usor mai lung – din fata pâna în spate – decât de obicei. Aceasta determina razele de lumina sa se focalizeze în fata retinei, si nu pe retina cum ar fi normal.

Miopia este o boala familiala si apare de obicei în copilarie. Aceasta problema de vedere se stabilizeaza la un moment dat, dar uneori creste cu vârsta.

Tratamentul miopiei

Miopia poate fi corectata cu ochelari, lentile de contact sau prin chirurgie refractiva. În functie de problema de vedere pe care o aveti, s-ar putea sa fie nevoie sa purtati ochelarii tot timpul sau doar pentru vederea la distanta, spre exemplu la sofat, privitul la tabla sau la televizor. Având miopie, prescriptia de ochelari va avea un numar negativ (cu minus). Cu cât este mai mare numarul, cu atât mai puternice vor fi lentilele.

Chirurgia refractiva poate reduce sau chiar elimina dependenta dumneavoastra de ochelari. Cea mai obisnuita procedura se face cu laserul excimer (LASIK)


O situatie rara: miopia patologica

Miopia este de obicei o afectiune medie care se corecteaza usor prin ochelari, lentile de contact sau chirurgie refractiva. Dar exista si cazuri rare în care miopia este atât de severa încât este considerata patologica.

Miopia patologica, sau degenerativa, apare pâna la vârsta de 12 ani la persoanele care au un glob ocular extrem de lung. Întinderea globului ocular se accentueaza cu vârsta si determina scaderea progresiva si severa a vederii.

Oftalmologii pot sa prescrie ochelari mai puternici. Unele medicamente trofice retiniene pe baza de antocianozide si vitamine pot încetini acest proces.

ASTIGMATISMUL

Astigmatismul este cea mai comuna problema vizuala. Poate însoti miopia sau hipermetropia. Astigmatismul se datoreaza corneei de forma neregulata si se corecteaza cu ochelari sau lentile de contact.

Semnele astigmatismului

Daca aveti un astigmatism mic, s-ar putea sa nu remarcati nimic sau doar o vedere usor neclara. Uneori, astigmatismul necorectat va poate da dureri de cap sau de ochi si poate produce vedere distorsionata si întunecata.

Care sunt cauzele astigmatismului?

Astigmatismul apare când corneea are o forma alungita (ca o minge de rugby) si nu sferica, asa cum ar fi normal. Forma alungita determina focalizarea razelor de lumina în doua puncte pe retina, în loc de unul. Multe persoane se nasc cu corneea alungita, iar problema de vedere poate sa se accentueze în timp.

Tratamentul astigmatismului

Astigmatismul poate fi corectat cu ochelari sau cu lentile de contact. Prescriptia dumneavoastra va contine trei parti în loc de una, spre exemplu: -2,75 -1,25 x 180. Prima parte indica corectia principala, sferica, iar partile doi si trei arata marimea si localizarea astigmatismului.

HIPERMETROPIA

Hipermetropia este o problema de vedere obisnuita, care afecteaza aproximativ un sfert din populatie. Persoanele afectate de hipermetropie pot vedea obiectele îndepartate foarte bine, dar au dificultati în vederea celor din apropiere.

Care sunt cauzele hipermetropiei?

Globul ocular al persoanelor hipermetrope este mai scurt decât normal si ca urmare, razele de lumina care intra în ochi sunt focalizate în spatele retinei.

Multi copii se nasc cu hipermetropie, dar unii dintre ei se vindeca odata cu alungirea globului ocular odata cu cresterea normala a organismului.

Oamenii confunda hipermetropia cu presbiopia, afectiune în care exista de asemenea dificultati în vederea de aproape, dar care are o cu totul alta cauza.

Semnele hipermetropiei

Hipermetropii se plâng de dureri de cap sau de ochi si se pot simti obositi când au de facut o munca ce necesita vedere de aproape. Daca aveti aceste simptome în timp ce purtati ochelari sau lentile de contact, aveti nevoie de o examinare oftalmologica si de o noua prescriptie.

Tratamentul hipermetropiei

Hipermetropia poate fi corectata cu ochelari sau cu lentile de contact. Prescriptia dumneavoastra va avea un numar pozitiv (cu plus), de exemplu +2,50.

S-ar putea sa aveti nevoie sa purtati ochelarii tot timpul, sau doar la lucrul de aproape, de exemplu la citit, lucrat la computer, etc.

PRESBIOPIA

În jurul vârstei de 40 de ani vederea de aproape, cum ar fi cititul, cusutul sau lucrul la computer, devine neclara. Aceasta li se întâmpla tuturor la un moment dat, chiar si celor care n-au avut niciodata probleme vizuale.

Semne ale presbiopiei

Când la o persoana apare presbiopia, va constata ca este nevoie sa tina cartea, ziarul, revista sau alte materiale de citit cu mâna întinsa pentru a putea vedea clar. Când are de facut o munca ce necesita vedere de aproape, persoana poate avea dureri de cap sau sa se simta obosita.

Cauzele presbiopiei

Presbiopia apare în cadrul procesului de îmbatrânire, fiind legata de scaderea lenta a elasticitatii cristalinului.

Aceste modificari legate de vârsta au loc atât în cristalin, facându-l mai dur si mai putin elastic cu trecerea anilor, cât si la nivelul fibrelor musculare care înconjoara cristalinul.

Tratamentul presbiopiei

Corectia presbiopiei se face prin prescriptie de ochelari pentru vederea de aproape (ochelari pentru citit), sau de lentile de contact.

Deoarece cristalinul continua sa se modifice odata cu vârsta, prescriptia de ochelari pentru aproape va creste în timp. Va puteti astepta ca oftalmologul sa va prescrie o corectie mai puternica (mai multe dioptrii) pentru munca de aproape, în functie de necesitati.

KERATOCONUL

Keratoconul este o boala progresiva care apare mai frecvent la adolescenti si la adultii tineri si în care corneea se subtiaza si îsi schimba forma. În mod normal corneea are forma rotunda sau sferica, dar în keratocon se bombeaza, se deformeaza si ia o forma de con. Aceasta afecteaza modul în care lumina patrunde în ochi si ajunge la retina, producând vedere distorsionata. Keratoconul poate afecta unul sau ambii ochi.

Semnele keratoconului

Keratoconul poate fi dificil de detectat deoarece apare lent. Miopia si astigmatismul însotesc frecvent aceasta boala, deci puteti avea vedere neclara si distorsionata. Puteti observa de asemenea sensibilitate la lumina. Pacientilor cu keratocon li se schimba prescriptia de ochelari de fiecare data când merg la oftalmolog. Doar oftalmologul poate sa puna diagnosticul de keratocon pe baza unui examinari amanuntite cu biomicroscopul sau cu ajutorul unei examinari speciale numita topografie corneeana.

Care sunt cauzele keratoconului?

Cauzele keratoconului nu sunt cunoscute. Exista o transmitere genetica, observându-se mai multi pacienti cu keratocon în cadrul aceleiasi familii.

Tratamentul keratoconului

În forma incipienta de keratocon, pot fi de folos ochelarii sau lentilele de contact moi. Dar odata cu progresarea bolii, cum corneea se subtiaza si îsi schimba tot mai mult forma, aceste metode nu sunt suficiente.

Urmatoarea forma de corectie de ales sunt lentilele de contact rigide gaz-permeabile, care mentin mai bine forma corneei decât lentilele moi,încetinesc avansarea bolii si realizeaza o corectie buna a vederii.

În faza foarte avansata a bolii tratamentul este chirugical ,prin transplantul de cornee. Chiar si dupa acesta, mai probabil ca veti avea nevoie de ochelari sau lentile de contact pentru o vedere clara.
AMBLIOPIA

Ambliopia este termenul clinic pentru „ochiul lenes”.Ochiul ambliop este normal din punct de vedere anatomic dar acuitatea vizuala este slaba chiar si cu corectia cu ochelari.Ambliopia apare atunci când creierul copilului învata sa elimine o imagine neclara sau dublata cauzata de strabism (ochi încrucisati) sau de anizometropie (diferenta
mare de dioptrii dintre cei doi ochi). Aceasta afectiune trebuie descoperita si tratata cât mai devreme ,înainte de vârsta de 6-7 ani când pierderea de vedere devine ireversibila.De aceea chiar daca copilul mic pare sa vada bine trebuie dus la oftalmolog pentru o examinare completa.

Glaucomul este o afectiune a nervului optic.Nervul optic coduce la creier imaginile captate de retina.Foarte multa lume stie ca glaucomul are legatura cu presiunea din ochi.Cu cit este mai mare aceasta presiune cu atit cresc sansele de a afecta nervul optic.
Desigur presiunea intraoculara nu este singurul factor in producerea glaucomului dar ramine cel mai important factor de risc.Nervul opic este format dintr-un numar foarte mare de fibre nervoase.Glaucomul poate afecta la inceput doar unele dinte aceste fibre provocind “insule”in cimpul visual.Multi pacienti nu observa aceste puncte “oarbe” decit atunci cind boala este foarte avansata.Atunci cind intregul nerv optic este distrus survine orbirea.Diagnosticul precoce si tratamentul de catre un oftalmolog reprezinta cheia in prevenirea distrugerii nervului optic.

Care sunt cauzele cresterii presiunii intaoculare TIO

Umoare apoasa este un lichid clar care se scurge liber in ochi si surplusul este eliminat printr-un sistem de scurgere situat in unghiul iridocornean.Cind acest sistem de scurgere este blocat sau nu dreneaza destul lichid atunci presiunea creste si poate afecta fibrele nervului optic

Care sunt principalele tipuri de glaucoma

Cu unghi inchis:
Glaucomul acut cu unghi inchis
Exista cazuri cind unghiul irido-crnean este complet inchis si astfel sistemul de drenaj al umorii apoase este complet blocat si astfel creste brusc presiunea intraoculara-TIO.Printre simptomele care apar sunt:
-vedere incetosata
-durere oculara intensa
-cefalee
-halouri colorate in jurul luminilor
-stare de greata si voma
Atunci cind unele dintre aceste simptome apar este necesar sa va prezentati de urgenta la medical oftalmolog.Daca nu este tratat imediat glaucomul acut poate sa duca la orbire!
Glaucomul cronic cu unghi inhis
Acesta se manifesta gradual fara durere si este mai frecvent la cei cu stramosi africani sau asiatici

Cu unghi deschis:
Glaucomul cronic cu unghi deschis:
Este cel mai des intilnit ditre toate formele de glaucom (90%).Deobicei survine odata cu virsta cind sistemul de drenaj devine incet din ce in ce mai putin efficient crescind astfel presiunea intraoculara.Presiune intraoculara crescuta ,escavarea nervului optic si reducerea cimpului visual compun cadrul clinic al glaucomului cronic simplu.Deobicei glaucomul cronic simplu poate sa nu provoace niciun simptom care sa-l faca pe pacient sa mearga la medic.De fapt cel mai frecvent glaucomul cronic simplu este diagnosticat in timpul unui consult oftalmologic ocazional.Doar cind boala este in faza avansata exista tulburari de vedere.Glaucomul diagnosticat in faze tardive duce la orbire.

Cum se previne:
Factori de risc:
-presiune intraoculara crescuta masurata la o vizita precedenta
-virsta inaintata
-cazuri de glaucom in familie(ereditate familiala)
-traumatisme ale ochiului in trecut
-hipermetropie
-anemie sau soc
Vizitele regulate la oftalmolog in special daca aveti si unul dintre factorii de risc reprezinta cel mai important factor pentru ca boala sa poata fi depistata la timpEste foarte important diagnosticul precoce al glaucomului atunci cind leziunile sunt inca minime si cimpul visual si vederea nu sunt compromise prea tare.

Cum se diagnosticheaza:
La vizitele regulate la oftalmolog acesta poate depista daca prezentati semne de glaucom sau daca aveti presiune intraoculara mare si necesitati o supraveghere atenta.
In cursul unei consultatii normale nedureroase acesta poate:
-masura presiunea intraoculara(tonometrie)
-inspecta deschiderea unghiului unde se afla sistemul de drenaj(gonioscopie)
-evalua alterarile nervului optic(oftalmoscopie)
-testa cimpul vizual al fiecarui ochi(perimetrie)
Desigur unele din aceste teste nu sunt necesare pentru fiecare si alte teste mai complexe trebuiesc efectuate la altii.

Cum se trateaza:
Tratamentul antiglaucomatos se bazeaza pe scaderea si mentinerea presiunii intraoculare la valori considerate sigure-particularizate pentru fiecare pacient si in acelasi timp ameliorarea circulatiei arteriale a nervului optic.Primul obiectiv poate fi atins prin medicatie oftalmologica(colire oftalmice), terapie laser,(trabeculoplastie argon-laser,iridoplastie Yag laser) si interventie chirurgicala.Se incearca prima data scaderea presiunii intraoculare cu medicatie specifica.Doar daca rezultatele nu sunt eficace se trece la terapia laser sau la interventia chirurgicala.

Tratamentul medicamentos:
Glaucomul este cel mai frecvent tratat cu colire specifice prescrise de oftalmolog care trebuiesc instilate in ochi.Acestea scad presiunea intraoculara fie prin scaderea producerii de umoare apoasa fie prin cresterea eliminarii ei.Pentru ca aceste medicamente sa aiba efectul scontat trebuie sa le folositi regulat si continuu conform indicatiilor. Nu opriti si nu schimbati niciodata tratamentul fara a consulta mai intii medical oftalmolog.
Intotdeauna informati medicul oftalmolog despre alte boli pe care le aveti si despre ce alte medicamente mai folositi.Medicatia antiglaucomatoasa poate sa aiba efecte adverse colaterale.
Unele colire pot provoca:
-senzatie de intepatura,arsura la instilare
-ochi rosii
-vedere intetosata
-dureri de cap,ameteli,cosmaruri
-modificari ale batailor cardiace sau ale respiratiei
-pierderea apetitului
-anemie sau singerari
-senzatie de uscare a ochilor
-Informati imediat medicul oftalmolog despre oricare dintre aceste efecte ca acesta sa poata sa decida daca trebuie sa va schimbe sau nu tratamentul.

!!! NU UITATI-VIZITELE REGULATE LA OFTALMOLOG POT PREVENI ORBIREA !!!

Degenerescenta maculara este deteriorarea maculei. Macula este o mica arie a retinei la nivelul fundului ochiului, care ne permite sa vedem clar detaliile fine si sa îndeplinim activitati cum sunt cititul si sofatul. Când macula nu functioneaza corect , vederea centrala poate fi afectata de încetosare, pete negre sau distorsiuni. Degenerescenta maculara afecteaza abilitatea de a vedea la distanta sau aproape si poate face ca anumite activitati – cititul, introdusul atei în ac – sa devina dificile sau imposibile.flydumps

Desi degenerescenta maculara scade vederea în portiunea centrala a retinei, ea nu afecteaza vederea periferica. De exemplu, puteti vedea conturul ceasului, dar nu puteti spune cât e ceasul.

Degenerescenta maculara singura nu conduce la orbire totala. Chiar si în cele mai avansate cazuri, se pastreaza ceva vedere utila si omul este adesea capabil sa-si aiba singur de grija. In multe cazuri, impactul degenerescentei maculare asupra vederii poate fi minim.
Ce produce degenerescenta maculara?

La multi oameni in vârsta degenerescenta maculara apare ca parte a procesului de imbatrânire. Exista diferite tipuri de probleme maculare, dar cea mai frecventa este degenerescenta maculara legata de vârsta. Nu se cunoaste exact cauza de aparitie si nici un tratament nu a avut un efect uniform. Degenerescenta maculara este cauza principala de pierdere severa a vederii la persoanele de peste 65 de ani.

Degenerescenta maculara “uscata” ( atrofica )

Majoritatea oamenilor au degenerescenta maculara forma “uscata”. Este produsa de îmbatrânire si de subtierea tesuturilor maculei. Pierderea vederii are loc de obicei treptat.

Degenerescenta maculara “umeda” ( exudativa )

Forma “umeda” de degenerescenta maculara apare in aproximativ 10% din cazuri. Rezulta când se formeaza vase de sânge anormale sub retina la fundul ochiului. Din aceste vase de sânge noi se scurge fluid sau sânge si afecteaza vederea centrala. Pierderea vederii poate fi rapida si severa.
Cum se manifesta degenerescenta maculara?

Degenerescenta maculara poate determina simptome diferite la diferiti pacienti. Poate fi greu observata în stadiul initial. Uneori vederea este afectata numai la un singur ochi, în timp ce la celalalt vederea poate fi pastrata pentru multi ani.
Dar cand sunt afectati ambii ochi, pierderea vederii centrale poate fi observata mult mai rapid.
Pot apare urmatoarele semne:

• Cuvintele de pe o pagina apar voalate
• In centrul câmpului vizual apare o zona intunecata sau goala
• Liniile drepte apar distorsionate, ca in diagrama urmatoare

Cum se diagnosticheaza degenerescenta maculara?

Multi oameni nu realizeaza ca au o problema maculara pâna cand tulburarea vederii nu devine evidenta. Oftalmologul dumneavoastra poate detecta degenerescenta maculara in stadiu incipient in timpul examinarii ochilor, care consta din urmatoarele:

• Un test de vedere simplu în care va uitati la un careu asemanator cu hartia milimetrica ( testul Amsler)
• Examenul fundului de ochi cu vizualizarea maculei cu ajutorul oftalmoscopului
• Uneori se fac fotografii speciale ale ochiului, numite angiografii cu fluoresceina, pentru a detecta vasele anormale de sînge sub retina. Fluoresceina (un colorant ) este injectata într-o vena a bratului si ochiul dumneavoastra este fotografiat cum colorantul trece prin vasele de sînge în spatele ochiului.

Care este tratamentul degenerescentei maculare?

In ciuda cercetarilor medicale continue, nu exista înca tratament pentru degenerescenta maculara „uscata”. Unii medici considera ca suplimentele nutritive pot încetini degenerescenta maculara, dar nu a fost înca dovedit. Tratamentul se axeaza pe ajutorul dat persoanei sa gaseasca metode de a face fata deteriorarii vederii.

Chirurgia laser si terapia fotodinamica

Anumite tipuri de degenerescenta maculara „umeda” pot fi tratate prin chirurgie laser, o procedura de obicei scurta si nedureroasa. Chirurgia laser si terapia fotodinamica utilizeaza o raza focalizata de lumina ca sa încetineasca sau sa stopeze scurgerea din vasele de sânge care afecteaza macula. Aceasta procedura determina pastrarea vederii la stadiul respectiv, deci nu este un tratament care determina revenirea vederii la normal.

In ciuda tratamentului medical, multi oameni cu degenerare maculara se confrunta cu anumita pierdere a vederii.

Ca sa va ajute la adaptarea la niveluri mai scazute ale vederii, oftalmologul dumneavoastra va poate prescrie niste ochelari speciali.

Deoarece vederea periferica nu este de obicei afectata, ea este foarte utila persoanei. Adesea oamenii pot continua sa desfasoare multe din activitatile lor favorite utilizând ochelarii speciali, lupe, materiale tiparite cu litere mai mari.
Testarea vederii cu testul ( grila ) Amsler

Va puteti verifica zilnic vederea folosind testul Amsler, la fel cu cel aratat mai jos. Ati putea gasi in vederea dumneavoastra schimbari pe care altfel nu le-ati fi observat. O metoda buna de a va aminti sa va uitati la ea zilnic este sa puneti grila pe usa frigiderului.

Cum se foloseste grila:

1. Purtati ochelarii de citit si tineti grila in fata dumneavoastra la 20-25 cm, la lumina buna
2. Acoperiti un ochi
3. Uitati-va direct la punctul din mijloc cu ochiul neacoperit
4. Cînd va uitati direct la punctul central fiti atent daca toate liniile sunt drepte sau anumite zone sunt distorsionate, voalate sau intunecate
5. Repetati procedura cu celalalt ochi
6. Daca vreuna din zonele grilei pare ondulata, voalata sau intunecata, prezentati-va imediat la un oftalmolog

Cataracta reprezinta opacifierea cristalinului, ceea ce cauzeaza probleme vizuale. Cel mai obisnuit tip este cel legat de vârsta. Peste 50% dintre persoanele de peste 65 de ani au cataracta.

În fazele incipiente, iluminarea mai puternica si ochelarii pot scadea problemele vizuale legate de cataracta.

Ce este cristalinul?

Cristalinul este o parte a ochiului, cu forma de lentila, care ajuta la focalizarea luminii pe retina. Retina este un strat al ochiului sensibil la lumina, care trimite semnale vizuale la creier. La ochiul normal, lumina trece prin cristalin si se focalizeaza pe retina. Pentru a produce o imagine clara, cristalinul trebuie sa ramâna transparent.

 
Ce este cataracta?

Cristalinul este compus în cea mai mare parte din apa si proteine. Proteinele sunt astfel aranjate încât sa lase lumina sa treaca si sa se focalizeze pe retina. Uneori unele proteine se grupeaza, ceea ce poate produce încetosarea unor mici portiuni ale cristalinului, blocând o parte din lumina sa ajunga la retina si interferând vederea. Cataracta este opacifierea cristalinului.

În fazele incipiente, cataracta poate sa nu reprezinte o problema. Încetosarea poate afecta doar o mica parte a cristalinului. În timp, cataracta poate evolua , încetosarea cuprinzând o portiune tot mai mare a cristalinului, diminuând vederea. Deoarece mai putina lumina ajunge la retina, vederea poate deveni neclara.

Care sunt simptomele?

Cele mai frecvente simptome ale cataractei sunt:

– Vedere încetosata
– Probleme de sensibilitate la lumina. Acestea se pot referi la: farurile care par prea stralucitoare noaptea, stralucirea exagerata a lampii sau a luminii soarelui, sau aparitia unui halou în jurul luminilor
– Culorile par fade
– Vedere nocturna slaba
– Vedere dubla sau multipla, care dispare odata cu evolutia cataractei
– Schimbarea frecventa a ochelarilor

Aceste simptome pot fi un semn si al altor boli oculare. Daca prezentati unul dintre aceste simptome, apelati la un oftalmolog.

La debutul cataractei se poate sa nu se observe schimbari ale vederii. Cataracta are tendinta sa se accentueze încet, astfel ca vederea se înrautateste treptat. Unele persoane cu cataracta observa ca vederea de aproape se îmbunatateste brusc, dar este doar temporar.

Cum se trateaza?

În cataracta incipienta, vederea se poate îmbunatati folosind alti ochelari, lupe sau lumina mai puternica. Folosirea unor colire (picaturi de ochi) cu ioduri si vitamine (de ex. Rubjovit) poate încetini evolutia. În ultimul timp s-a constatat ca suplimentarea aportului de glutation, vitamine si antioxidanti, prin compusi farmaceutici bine dozati, poate preveni dezvoltarea cataractei.
Cataracta matura se trateaza chirurgical.Operatiile de cataracta sunt cele mai frecvente operatii oftalmologice. Astfel se înlatura cristalinul opacifiat si se înlocuieste cu un cristalin artificial. Mai nou se folosesc si procedee chirurgicale complexe pe baza de ultrasunete ( FACO) care se pot efectua ambulator, nemaifiind necesara internarea de lunga durata.